ARTROLOGIA
Definiţie: articulaţiile sunt constituite din totalitatea elementelor(formaţiuni conjunctive şi muşchi) prin care oasele se unesc intre ele.
CLASIFICAREA ARTICULAŢIILOR:
1. ARICULAŢII FIBROASE:
a. Sindesmoze=articulaţii în care suprafeţele articulare sunt unite prin ţesut fibros (lig.stilohioidian, lig.coracoacromial, lig.galbene dintre lamele vertebrale);
b. Suturile=articilaţii pe care le întâlnim numai la oasele craniului;
c. Gomfoza=articulaţia alveolo-dentară=uneşte rădăcina dintelui cu alveola dentară.
2. ARTICULAŢII CARTILAGINOASE(legătura dintre oase se face prin cartilaj hialin sau prin fibrocartilaj)
a. Sincondrozele=articulaţii în care suprafeţele articulare sunt unite prin cartilaj hialin foarte aderent la ele(articulaţia dintre prima coastă şi stern)
b. Simfizele=ţesutul de legătură este fibrocartilajul(art. dintre oasele pubiene)
3. ARTICULAŢIILE SINOVIALE
o Cuprind cele mai multe articulaţii
o Sunt formate din:
o Suprafeţe articulare pot fi plane(mişcările sunt reduse) sau curbe(mişcările sunt mai întinse)
o Cartilajul articular –acoperă suprafeţele articulare ale oaselor
o Mijloace de unire:
§ capsula articulară=formată din 2 straturi:extern(=membrana fobroasă) şi intern(membrane sinovială)
§ ligamentele articulare-pot fi: a)capsulare-sunt diferenţieri ale capsulei în raport cu frânarea unor mişcări(lig.pubo-femural),b)tendinoase-rezultă prin transformarea unor tendoane(lig patelar al genunchiului),c)lig musculare-provin prin atrofierea unor fascicule musculare(lig acromio-coracoidian),d) fibrozate(lig stilohioidian),e)interosoase,f) lig la distanţă(unesc între ele 2 oase separate printr-un interval fără a intra în contact cu capsula articulară).
CLASIFICAREA ARTICULAŢIILOR SINOVIALE:
I DUPĂ NR. OASELOR
o articulaţii simple,formate doar prin unirea a 2 oase;
o articulaţii compuse, formate prin unirea mai multor oase.
II DUPĂ FORMA SUPRAFEŢELOR ARTICULARE
1. articulaţiile plane- au suprafeţe articulare plane; permit doar mişcări de alunecare(ex:articulaţiile dintre oasele carpului sau ale tarsului);
2. ginglimul(articulaţia trohleeană)- suprafeţele articulare sunt formate la unul din oase de o trohlee, iar la osul opus de o creastă ce corespunde şanţuluitrohleei şi 2 versanţi laterali ce corespund părţilor laterale ale trohleei; aceste articulaţii permit mişcări de flexie, extensie, dar şi mişcări foarte reduse de lateralitate; ex.:articulaţia humero-ulnară, interfalangiene;
3. articulaţiile trohoide- au suprafeţele formate dintr-un cilindru osos conţinut într-un inel osteofibros; ex: articulaţiile radio-ulnare proxiamlă şi distală;
4. articulaţiile bicondiliene- se observă pe un os 2 suprafeţe articulare rotunjite, care sunt primate în 2 depresiuni corespunzătoareale celuilalt os;ex:articulaţia genunchiului;
5. articulaţia în şa- are suprafeţele articulare concave într-un sens şi convexe în celălalt, astfel că pt concavitatea uneia corespunde convexitatea celeilalte;ex:articulaţia carpometacarpiană;
6. articulaţii elipsoidale(articulaţii condiliene)-o suprafaţă este de forma unui ellipsoid mai mult sau mai puţin alungit, iar cealaltă de forma unei depresiuni corespunzătoare, puţin adâncită;ex: articulaţia radiocarpiană, metacarpofalangiană;
7. articulaţii sferoidale sau cotilice=enartroze- au suprafeţele opuse formate dintr-un cap(seg de sferă) ce pătrunde într-o cavitate în formă de cupă; au mare mobilitate, permiţând flexie-extensie, abducţie-adducţie, circumducţia şi rotaţia;ex. .articulaţiile umărului şi şoldului.
III DUPĂ NR AXELOR în jurul cărora se execută mişcările:
1. articulaţii uniaxiale- permit mişcări opuse într-un singur plan, ca: flexia-extensia(ex.: ginglimul), rotaţia(ex. : trohoidele);
2. articulaţiile cu 2 axe(biaxiale) perpendiculare unul pe altul; ex.: articulaţiile elipsoidale şi în şa;
3. articulaţii cu 3 axe- permit mişcări în toate planurile spaţiului;ex.:articulaţiile sferoidale.
ARTICULAŢIILE TRUNCHIULUI
ARTICULAŢIILE COSTOVERTEBRALE
Fac parte din grupul articulaţiilor plane
SUPRAFEŢELE ARTICULARE:
o capul unei coaste
o o cavitate dispusă ca un unghi diedru formată prin reunirea feţişoarelor costale ce aparţin la 2 vertebre toracice adjacente;feţişoarele articulare sunt acoperite de un strat subţire fibricartilaginos
MIJLOACELE DE UNIRE
1. O capsulă articulară-se inseră la periferia suprafeţelor articulare;este întărită de ligamente
2. Lig. radiat al capului primei coaste- se inseră pe capul coastei, se răsfiră ca un evantai, apoi se fixează pe vertebrele invecinate
3. Lig. intraarticular al capului coastei- se întinde de la creasta capului costal la discul intervertebral
Membrana sinovială=stratul intern al capsule
ARTICULAŢIILE COSTOTRANSVE
Sunt articulaţii plane.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE:
o Tuberculul costal= o suprafaţă circulară puţin convexă
o Procesul transvers=o suprafaţă circulară puţin concavă
o Ambele suprafeţe sunt acoperite de un strat subţire de cartilaj hialin
MIJLOACELE DE UNIRE=o capsulă întărită de mai multe lig care leagă colul coastei de procesele transverse ale vertebrei corespunzătoare şi de acela al vertebrei supradjacente:
1. Lig. costotransvers- se inseră pe faţa post a colului coastei şi pe procesul transvers corespunzător;
2. Lig. costotransvers superior- de la creasta colului coastei până la procesul transvers al vertebrei supradiacente;
3. Lig. costotransvers lateral- între faţa posterioară a colului coastei şi baza procesului transvers al vertebrei supradiacente
4. Lig. lombocostal- între coasta a XII-a şi procesele costiforme ale primelor 2 vertebre lombare
Fiecare articulaţie costotransversă posedă o sinovială.
ARTICULAŢIILE COSTOCONDRALE
o Coastele şi cartilajele sunt unite între ele formând sincondroze
o Extremitatea unei coaste prezintă o depresiune eliptică în care pătrunde extermitatea corespunzătoare a cartilajului
o Cartilajele costale învecinate şi extremităţile vertebrale ale coastelor sunt unite prin membrane situate în planul muşchilor intercostali. Deosebim:
§ O membrană intercostală externă care continuă planul muşchilor intercostali externi şi se află la extremitatea sternală a spaţiilor intercostale; ea lipseşte în spaţiiile X şi XII;
§ o membrană intercostală internă –continuă olanul muşchilor intercostali interni şi se află la extremitatea vertebrală a spaţiilor intercostale.
ARTICULAŢIILE CONDROSTERNALE
Cartilajele coastelor adevărate sunt unite cu marginile sternului prin intermediul unor articulaţii plane.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o de partea sternului există scobiturile costale dispuse asemenea unor unghiuri diedre
o cartilajele prezintă nişte colţuri ce pătrund în aceste unghiuri
MIJLOACE DE UNIRE=lig. Intraarticular şi o capsulă fibroasă întărită de 2 lig radiate: unul ant şi altul post
o Capsula se confundă cu pericondrul care se continuă cu periostul;
o Lig. sternocostal intraarticular (interosos)- se inseră pe creasta costală şi pe fundul scobiturii sternale;
o Lig. sternocostal radiat – se inseră pe partea ant a cartilajului costal, iar de acolo radiază pe stern asemenea unui evantai; la acest nivel există şi o membrană sternală ant la formarea căreia participă alături de lig radiate şi expansiunile tendinoase ale mş pectorali;
o Lig. radiat post. – prezintă acelaşi aspect şi aceeaşi dispoziţie ca şi precedentul, dar se găseşte pe faţa post a articulaţiei; la acest nivel există, ca şi pe partea ant o membrană sternală post la formarea căreia participă periostul şi tendoanele mş gâtului, care se inseră pe stern: SCM, STERNOTIROIDIANUL ŞI FIBRELE TENDINOASE DIN TRANSVERSUL ABDOMINAL.
ARTICULAŢIILE INTERCONDRALE
o Cartilajele 8, 9 şi 10 sunt articulate prin extremităţile lor ant formând marginea toracelui;
o Cartilajele 6, 7, 8 şi 9 sunt unite între ele şi prin partea lor mijlocie;
o Ca suprafeţe articulare există câte o feţişoară ovalară;
o Mijloacele de unire sunt date de pericondru ce trece de pe un cartilaj pe altul şi de câteva fascicule fibroase care unesc feţele ant a 2 cartilaje vecine.
ARTICULAŢIILE STERNULUI
Cele 3 părţi componente ale sternului: manubriul, corpul şi procesul xifoid sunt unite între ele prin 2 articulaţii:
o ARTICULAŢIA STRENALĂ SUPERIOARĂ
Leagă corpul cu manubriul sternal;sunt 2 suprafeţe articulare ovalare situate astfel: un ape extremitatea manubriului sternal, iar cealaltă pe partea superioară a corpului sternului; între acestea se găseşte un fibrocartilaj cu valoare de lig interosos ce aderă de suprafeţele osoase; periostul se continuă de pe manubriul sternal pe corp; articulaţia este o simfiză.
o ARTICULAŢIA STERNALĂ INFERIOARĂ
Se realzează între corpul sternului şi procesul xifoid; acestea sunt unite printr-un lig interosos şi prin periost.
AMBELE ARTICULAŢII AU O DURTĂ LIMITATĂ: CEA INF SE OSIFICĂ ÎNTRE 50-60 DE ANI, CEA SUP CEVA MAI TÂRZIU.
BIOMECANICA TORACELUI
Mişcările cutiei toracice sunt legate de actul respiraţiei. În cursul mişcărilor toracelui se observă succesiunea ritmică a 2 momente: dilatarea, care corespunde inspiraţiei şi revenirea ce corespunde expiraţiei.
Mişcările coastelor sunt de 2 feluri:
1. de ridicare – este asociată cu aceea de proiecţie înainte a coastelor, ceea ce are drept urmare mărirea diametrului sagital al toracelui;
2. de coborâre a coastelor- antrenează efecte mecanice inverse.
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR
ARICULAŢIILE CENTURII MEMBRULUI SUPERIOR
I ARTICULAŢIA STERNOCLAVICULARĂ
Uneşte extremitatea sternală a claviculei cu sternul şi primul cartilaj costal. Este o articulaţie în şa.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o de partea toracelui: marginea laterală a manubriului sternal şi primul cartilaj coastal;feţişoara articulară sternală formează cu feţişoara plană de pe primul cartilaj un unghi diedru deschis în afară;
o de partea claviculei: 2 feţişoare articulare, una verticală şi alta orizontală, care determină între ele un unghi diedru proeminent ce pătrunde în deschizătura celui precedent;
o cele 2 suprafeţe articulare sunt acoperite de un fibrocartilaj.
o Discul articular = fibrocartilaj situat între cele 2 suprafeţe articulare; el împarte articulaţia în 2 compartimente: unul medial, meniscosternal, şi altul lateral, meniscoclavicular.
MIJLOACE DE UNIRE= capsulă şi ligamente, care întăresc capsula
o Capsula articulară e formată din 2 straturi: extern, fibros(se inseră pe marginile suprafeţelor articulare), şi altul intern, sinovial (=sinoviala=este subdivizată de discul fibrocartilaginos într-o porţiune medială(meniscosternal) şi una laterală( meniscoclaviculară);sinoviala trimite mici prelungiri între fibrele capsulei şi ale ligamentelor);
o Lig. Sternoclavicular anterior –se inseră pe faţa ant a extremităţii int a claviculei şi pe faţa ant a manubriului sternal;
o Lig. Sternoclavicular posterior – este situat pe faţa post a articulaţiei; este mai puternic decât precedentul;
o Lig. Interclavicular – pe faţa ant a articulaţiei, este format din 2 tipuri de fibre: unele superficiale, care unesc extremităţile sternale ale celor 2 clavicule, altele profunde, mai scurte, care unesc, de fiecare parte, extremitatea sternală a claviculei cu manubriul sternal;
o Lig. Costoclavicular – ocupă unghiul format de claviculă şi prinul cartilaj costal; se inseră în jos pe acest cartilaj, iar în sus pe impresiunea lig costoclavicular; acest lig permte ridicarea primei coaste deasupra planului orizontal.
MIŞCĂRILE
o Mişcarea de ridicare( extremitatea acromială a claviculei se ridică, pe cănd cea sternală coboară) şi coborâre(se produce fenomenul invers);
o Mişcarea de proiecţie înainte şi înapoi a claviculei;
o Miţcarea de circumducţie- provine din succesiunea alternativă a miţcărilor pecedente; clavicula derscrie prin extremitatea ei acromială un con a cărui bază este o elipsă cu axa cea mai mică orientată dinainte înapoi(7cm) şi axa mare, verticală, orientată de sus înjos (8-9cm).
II ARTICULAŢIA ACROMIOCLAVICULARĂ
Face parte din grupul articulaţiilor plane.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Pe extremitatea acromială a claviculei –o feţişoară articulară ovalară uşor convexă;
o Pe extremitatea acromionului- o feşişoară similară, uşor concavă.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula articulară formată dintr-un strat extern fibros şi altul intern, sinovial;
o Lig. Acromioclavicular – se află pe faţa superioară a capsuleiz
o Între cele 2 suprafeţe articulare se află un disc(fibrocartilaj) de dimensiuni variabile.
MIŞCĂRILE
o Mişcări de alunecare- sacpula urmează deplasările claviculei în articulaţia sternoclaviculară, dar rămîne alipită de torace.
ARTICULAŢIA UMĂRULUI (SCAPULOHUMERALĂ)
Uneşte capul humeral şi cavitatea glenoidă a scapulei, formând o articulaţie sferoidală.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Capul humeral, acoperit de un cartilaj hialin care se întinde până la buza medială a colului anatomic;
o Cavitatea glenoidă a scpulei, ce prezintă în centru un tubercul glenoidal; este acoperită de cartilaj hialin
o Cadrul glenoidal=fibrocartilaj, dezvoltat la periferia suprafeţei glenoide pt a stabili o cocordanţă mai bună între suprafeţele articulare, cavitatea glenoidă reprezentând doar un sfert din suprafaţa capului humeral
MIJLOACE DE UNIRE= capsula, ligamente şi muşchii periarticulari.
o Capsula articulară- formată din 2 straturi:
o Unul extern, fibros- se inseră printr-o extremitate pe periferia cavităţii glenoide, iar prin cea opusă, pe colul humeral;
o Altul intern, sinovial- tapetează capsula articulară;
o Lig. Coracohumeral- se inseră pe baza şi pe marginea externă a procesului coracoid cu un capăt, iar cu celălalt capăt se fixează pe tuberculul mare al humerusului şi capsula articulară, după ce a trecut ca o punte peste şanţul intertubercular;
o Lig. Glenohumerale- sunt 3 fascicule fibroase care ocupă partea antero-superioară a capsulei; ele se inseră cu un capăt pe cadrul glenoidal, iar cu celălalt pe colul anatomic al humerusului;
o Mş. periarticulari: dispuşi asmeni unui con, cu baza spre scapulă şi vârful spre humerus (mş.: subscapular, supraspinos, rotundul mic).
MIŞCĂRILE
1. Abducţia-adducţia:
o abducţia=mişcarea prin care braţul se îndepărtează de corp;
o adducţia=mişcarea de apropiere a segmentului respectiv de corp;
o mş. abductori ai braţului: supraspinos, subspinos, biceps;
o mş. adductori: mare pectoral, latissimul, deltoidul, subscapularul, rotundul mic, subspinos, coracobrahial;
2. proiecţia înainte (flexia) şi proiecţia înapoi (extensia)
o proiecţia înainte a braţului ajunge până la 120º şi este produsă prin contracţia mş.:deltoid, biceps, coracobrahial, pectoral mare; este limitată de întinderea lig. Coracohumeral şi a părţi posterioare a capsulei, precum şi a mş. rotund mic şi subspinos;
o proiecţia înapoi ajunge până la 30º, este produsă de mş.: deltoid, latissimul, subspinos, rotund mare şi triceps.; este limitată de întiderea părţii ant. a capsulei şi prin contracţia mş. subscapular;
3. circumducţia rezultă din executarea alternativă a mişcărilor precedente;
4. rotaţia înainte şi în afară- completează mişcările de pronaţie-supinaţie ale antebraţului;
ARTICULAŢIA COTULUI
o participă 3 oase: humerus, radius şi ulna;
o e formată din 2 articulaţii: humeroantebrahială (dintre humerus şi oasele antebraţului) şi radioulnară proximală (dintre extremtăţile proximale ale radiusului şi ulnei);
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o de partea humerusului: faţa articulară a epifizei distale(trohlee, condil şi şanţul intermediar-corespunde marginii fosetei capului radial);
o de partea oaselor antebraţului: feţele articulare ale epifizelor proximale ale ulnei (incizura trohleară-pt trohlee) şi radiusului(capul radiusului-pt condilul humeral);
MIJLOACE DE UNIRE
o capsula articulară- formată din 2 straturi:
o unul extern, fibros care se inseră de partea humerusului de-a lungul unei linii ce trece deasupra fosei coronoide şi a celei radiale, iar lateral şi medial coboară sub cei 2 epicondili, care ramân liberi, pt inserţii musculare;inserţia antebrahială: în jurul colului radial şi pe ulnă astfel: ambele margini ale incizurii trohleare, pe incizura radială, pe olecran şi pe procesul coronoidian;
o altul intern, sinoviala;
o Lig. Colateral ulnar- se desprinde de pe epicondilul medial şi radiază spre faţa medială a epifizei proximale a ulnei;
o Lig. Colateral radial- pleacă de pe faţa antero-inferioară a epicondilului lateral şi se împarte în 2 fascicule divergente care trec înainte şi înapoi de capul radial şi se fixează fiecare la extremitatea respectivă a incizurii radiale a ulnei;
o Aceste lig sunt foarte puternice, astfel se explică de ce prin intermediul lor se pot produce smulgeri ale epicondililor.
MIŞCĂRILE
o De flexie =apropierea antebraţului de braţ;
o De extensie=în sens invers.
ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ PROXIMALĂ
Face parte din grupul trohoidelor.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Incizura radială a ulnei- seg de cilindru gol;
o Jumătatea medială a circumferinţei capului radial- seg de cilindru plin;
o Ambele suparafeţe sunt acoperite de acrtilaj hialin.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula articulară- formată în partea laterală de capsula articulaţiei cotului îtărită de lig. Colateral radial;
o Lig. Inelar- pleacă de la extremitatea radială a incizurii radiale, înconjură capul radial şi se fixează la extremitatea post a acesteia;
o Lig. Pătrat- este o lamă fibroasă de formă patrulateră, întinsă orizontal de la marginea inferioară a incizurii radiale, la faţa medială a colului radial;
o Sinoviala- este o dependinţă a sinovialei cotului.
ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ DISTALĂ
Este o trohoidă.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Ulna prezintă 2 suprafeţe articulare situate pe cap: una laterală, pe periferia capului, alta inferioară pe partea inf a extremităţii; ele sunt acoperite de cartilaj hialin;
o Feţşoarele articulare ulnare pătrund şi se articulează cu o cavitate formată din incizura ulnară a radiusului şi un fibrocartilaj de formă triunghiulară numit discul articular(acesta se fixează prin vârful său pe scobitura ce separă procesul stiloid de capul ulnei, iar prin baza sa, se prinde pe marginea inf a incizuri ulnare a radiusului.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula articulară- se inseră în sus pe marginile superioare ale feţişoarelor articulare radiale şi ulnare, iar în jos pe discul articular; este întărită de fibre ce formează lig. Radioulnare ant şi post;
o Discul articular- rol:
1. completază suprafeţele articulare;
2. le menţine în contact;
3. limitează mişcările de pronaţtie şi supinaţie.
o Sinoviala- depăşeşte suprafeţele articulare; trimite o prelungire în sus către spaţiul interosos.
o Membraba interosoasă= formaţiune fibroasă ce umple spaţiul delimitat de cele 2 diafize ale oaselor antebraţului; în jos coboară până la articulaţia radioulnară distală, iar în sus se termină la câţiva centimetri de tuberozitatea radială; prezintă un nr de orificii pt ramurile vasculare care trec din regiunea ant în cea post.; rolul acestei membrane este de a transmite forţele de la extremitatea voluminoasă proximală a ulnei la extremitatea voluminoasă distală a radiusului;
o Coarda oblică=fascicul fibros cu direcţie oblică, care se inseră în sus pe baza procesului coronoid al ulnei, iat în jos, pe faţa ant a radiusului, imediat sub tuberozitatea radială;
o Mş motori ai articulaţiei radio-ulnare:
1. mş pronatori: rotundul pronator, pătratul pronator, flexorul radial al carpului, lungul palmat şi brahioradialul;
2. mş supinatori: supinatorul, bicepsul brahial, brahioradialul.
MIŞCĂRILE
Este posibilă o singură mişcare: rotaţia care la nivelul antebraţului devine pronaţie sau supinaţie.
o Pronaţia=mişcarea prin care faţa palmară devine posterioară, iar policele medial;
o Supinaţia=mişcarea inversă, prin care faţa palmară priveşte înainte şi policele lateral;
o Supinaţia este limitată prin:
1. întinderea lig pătrat;
2. întinderea coardei oblice;
3. interpunerea mş extensori între cele 2 oase;
4. întâlnirea procesului stiloid al ulnei cu partea post a incizurii ulnare a radiusului.
o pronaţia este limitată prin:
1. întinderea lig pătrat;
2. întinderea mş periradiali peste o anumită limită;
3. interpunerea mş flexori profunzi între oase.
ARTICULAŢIILE MÂINII:
1. ARTICULAŢIA RADIOCARPIANĂ
2. ARTICULAŢIILE INTERCARPIENE
3. ARTICULAŢIILE CARPOMETACARPIENE
4. ARTICULAŢIILE INTERMETACARPIENE
ARTICULAŢIA RADIOCARPIANĂ
Face parte din articulaţiile elipsoidale. Uneşte radiusul cu rândul proximal al carpului. Ulna nu participă, fiind separată de oasele carpului prin discul articular al articulaţiei radioulnare distale.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o De partea antebraţului: faţa inf a epifizei distale radiale, faţa articulară carpiană şi faţa inf a discului articular;
o De partea carpului: scafoid, semilunar şi piramidal, solidarizate prin lig interosoase
MIJLOACE DE UNIRE
1. capsula articulară – stratul fibros se inseră în sus la periferia suprafeţei articulare radiale şi a discului articular, iar în jos, pe periferia eliposidului carpian la limita cartilajului articular al oaselor carpiene; stratul sinovial îl tapeteazp pe cel fibros şi se termină la nivelul cartilajului articular care acoperă suprafeţele artoculare;
2. lig. Palmare- au forma literei „v”, sunt formate din:
o lig. Radiocarpian- se inseră în partea superioară pe marginea ant a suprafeţei articulare radiale şi a procesului stiloid radial, iar în partea inf fibrele sale se îndreaptă unele spre semilunar iar altele spre osul capitat;
o lig. Ulnocarpian- se inseră pe marginea ant a discului articular şi a fosetei ce separă capul de procesul stilod ulnar, apoi fibrele merg spre semilunar, piramidal şi osul capitat.
3. lig. Radiocarpian dorsal- se inseră în partea sup pe marginea post a feţei articulare radiale, iar ţn partea inf pe faţa post a osului piramudal;
4. lig. Colateral radial al carpului – se inseră pe vârful procesului stiloid al radiusului şi pe scafoid;
5. lig. Colateral ulnar al carpului- se inseră pe procesul stiloid al ulnei, piramidal şi pisiform.
ARTICULAŢIILE INTERCARPIENE
Oasele carpului sunt aşezate pe 2 rânduri. În fiecare rând se găsesc 4 oase unite între ele prin lig, iar cele 2 rânduri sunt unite şi între ele.de aceea la ecst nivel avem 3 grupe de ariculaţii:
A. ARTICULAŢIILE RÂNDULUI ÎNTÂI(PROXIMAL)
Sunt articulaţii plane.
o Suprafeţele articulare se află între scafoid, semilunar şi între semilunar-piramidal. Sunt acoperite de cartilaj hialin;
o Mijloace de unire: 2 lig interosoase, 2 lig palmare şi 2 lig dorsale;
o Sinovialele sunt prelungiri provenite din stratul sinovial al capsulei articulare mediocarpiene;
o Articulaţia osului pisiform prezintă un nr mai mare de lig ce întăresc capsula; mai dezvoltate sunt:lig. Pisometacarpian(între pisiform şi metacarpianul V) şi lig. Pisohamat( între pisiform şi cârligul osului hamat).
B ARTICULAŢIILE RÂNDULUI AL DOILEA (DISTAL)
o Trapezul, osul capitat şi osul cu cârlig se articulează între ele formând 3 articulaţii plane;
o Mijloacele de unire=3 lig interosoase, 3 lig palmare şi 3 lig dorsale similare celor ale rândului întâi.
B. ARTICULAŢIA MEDIOCARPIANĂ
Uneşte rândul proximal exceptând pisiformul, cu rândul distal al carpului.
o Suprafeţele articulare- caracteristici:1)există 2 cavităţi glenoide si 2 condili;2)rândul proximal prezintă medial o caviatte glenoidă formată de : piramidal, semilunar şi faţa internă a scafoidului; iar lateral un mic condil format de scafoid;3)rândul distal prezintă medial un condil voluminos format de osul capitat şi de osul cu cârlig, care va pătrunde în cavitatea glenoidă a rândului precedent; în partea laterală avem o cavitate glenoidă formată de trapez şi rapezoid; 4)suprafaţa articulară distală se articulează cu cea proximală, linia articulară are forma unui „s” orizontal;
o Mijloace de unire: capsula ariculară (este laxă) întărită de câteva lig: lig. Radiat al carpului( situat pe faţa palmară, pleacă de pe soul capitat, apoi dă un ram extern spre scafoid şi unul intern pe piramidal), lig. Dorsal ( pleacş de pe faţa post a piramidalului, dă 2 fascicule: unul superior spre scafoid şi altul inferior care se termină pe trapez, trapezoid.
BIOMECANICA ARTICULAŢIILOR MÂINII
o Flexia=mişcarea prin care palma se apropie de faţa ant a antebraţului;
o Extensia=mişcarea prin care dosul mâinii se apropie de faţa post a antebraţului;
o Adducţia(înclinaţia ulnară)=mişcarea prin care marginea ulnară a mâinii se înclină către marginea respectivă a antebraţului;
o Abducţia(înclinarea radială)=mişcarea prin care marginea radială a mâinii se înclină către marginea radială a antebraţului;
o Mişcarea de circumducţie=rezlră în urma executării succesive a mişcărilor de flexie, abducţie, extensie, adducţie sau invers.
ARTICULAŢIILE CARPOMETACARPIENE
A. ARTICULAŢIA CARPOMETACARPIANĂ A POLICELUI
Este o articulaţie în şa.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Faţa inferioară a trapezului;
o Feţişoara articulară de pe primul metacarpian;
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula articulară(strat fibros, lax şi strat sinovial)
MIŞCĂRILE
o Adducţia=mişcarea prin care policele se apropie de degetul al doilea;este realizată de mş. adductor al policelui;
o Abducţia=policele se îndepărteză de degetul respectiv;este realizată de mş. lung abductor al policelui;
o Mişcarea de opoziţie rezultă din combinarea a 3 mişcări:
§ O mişcare unghiulară, prin care vârful policelui descrie un arc de 120º, între punctul cel mai îndepărtat de axul longitudinal al mâinii şi un punct care depăşeşte în direcţie medială această axă;
§ O mişcare concomitentă de rotaţie de 90º a policelui în jurul axei lui longitudinale;
§ O mişcare de flexie a ultimei falange pe prima şi a acesteia pe metacarpian.
B. ARTICULAŢIILE CARPOMETACARPIENE ALE CELORLALTE DEGETE
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Metacarpianul al II-lea se articulează cu trapezul, trapezoidul şi osul capitat; aceste 3 oase formează o scoabă în care pătrunde baza metacarpianului respectiv;
o Metacarpianul al III-lea se articulează cu osul capitat;
o Al IV-lea cu osul capitat şi cu osul cu cârlig;
o Al V-lea cu osul cu cârlig.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula articulară;
o Lig. Interosos;
o Lig. Carpometacarpiene palmare;
o Lig. Carpometacariene dorsale.
ARTICULAŢIILE DEGETELOR
A. ARTICULAŢIILE METACARPOFALANGIENE
Sunt de tip elipsoid.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE=capetele rotunjite ale metacarpienelor care pătrund în cavităţile puţin adînci de pe baza falangelor proximale.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula articulară;
o Lig. Palmare- aşezate pe feţele palmare ale articulaţiilor;
o Lig. Colaterale- au formă de evantai, câte 2 pt fiecare articulaţie, aşezate radial şi ulnar pe laturile acesteia;
o Lig. Metacarpian transvers profund.
MIŞCĂRILE
o De flexie şi extensie a degetelor
o Înclinarea marginală=falanga poate fi dusă în sens ulnar(adducţie) sau radial(abducţie);
o Circumducţia rezultă din executarea succesivă amişcărilor descrise anterior: flexie, înclinare ulnară, extensie, ţnclinare radială sau invers.
B. ARTICULAŢIILE INTERFALANGIENE
Degetele mâinii prezintă câte 2 articulaţii: una proximală şi alta distală; excepţie face policele care prezintă o singură articulaţie; toate sunt articulaţii trohleene, ginglyme.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Suprafaţa proximală=este reprezentată prin extremităţile distale ale primei şi ale celei de a II-a falange
o Suprafaţa distală=extremităţile proximale ale cele de a II-a şi a III-a falange
MIJLOACE DE UNIRE=capsulă întărită de un lig palmar şi 2 lig colaterale, care au aceeaşi dispoziţie ca şi la articulaţiile metacarpofalangiene.
MIŞCĂRILE
o Flexie- prin care degetele se apropie de palmă;
o Extensie-prin care se îndepărtează;
o Mş motori ai articulaţiilor interfalangiene:
o Mş flexori: flexor profund al degetelor, flexor superficial al degetelor, lung flexor al degetelor;
o Mş extensori: lombricali, interosoşi palmari, interosoşi dorsali.
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR
ARTICULAŢIA SACROILIACĂ
Face parte din grupul articulaţiilor sinoviale.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Feţele auriculare ale osului coxal şi cele ale osului sacrat;
o Sunt acoperite de cartilaj hialin;
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula articulară- este foarte scurtă şi în partea dorsală este înlocuită prin lig sacroiliace interosoase;
o Lig. sacroiliace ventrale- se inseră pe aripioara sacrului şi pe faţa pelvină a osului sacru, lateral de primele 2 găuri sacrate, apoi merg lateral către osul coxal, fixându-se pe partea învecinată a liniei arcuate;
o Lig. sacroiliace dorsale- unesc spina iliacă postero-superioară cu creasta sacrată laterală;
o Lig. sacroiliac interosos- umple spaţiul neregulat format imediat deasupra şi înapoia cavităţii articulare;este acoperit de lig. sacroiliace dorsale;
o Lig. iliolombar- este un lig puternic, situate în spaţiul unghiular ce separă coloana lombară de creasta iliacă.
MIŞCĂRILE
o De nutaţie= baza sacrului se apleacă înainte şi în jos;
o De contranutaţie=baza se îndreaptă înapoi şi în sus.
SIMFIZA PUBIANĂ
Rezultă în urma unirii celor 2 oase coxale în partea anterioară. Este o sifmiză.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE= feţişoara articulară ovalară de pe fiecare os pubian;
MIJLOACE DE UNIRE
o Discul fibrocartilaginos interpubian= umple spaţiul dintre cele 2 suprafeţe articulare;
o Lig. pubian superior- se întinde de la un tubercul pubian la celălalt;
o Lig. pubian arcuat- este situate imediat sub simfiza pubiană; prin marginea sa sup aderă la discul interpubian, iar de o parte şi de cealaltă la ramurile descendente pubiene;marginea inf formează o curbă orientată spre tuberozităţile ischiatice.
ARTICULAŢIA COXALĂ( A ŞOLDULUI, COXO-FEMURALĂ)
Este o articulaţie sferoidală, care uneşte capul femural cu acetabulul.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Capul femural, care prezintă foseta capului
o Acetabulul care prezintă suprafaţa articulară semilunară şi fosa acetabulară, de formă patrulateră;
o Cadrul acetabular= fibrocartilaj, dispus ca un inel la periferia acetabulului şi are rolul de a-i mări adâncimea;în dreptul incizuri acetabulului, cadrul trece ca o punte peste ea transformând-o intr-un orificiu; această porţiune a lui=lig. transvers al acetabulului.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula articulară –are forma unui manşon conoid, cu baza mare inserată pe coxal(pe faţa externă a labrului acetabular şi pe periferia sprâncenei acetabulare) şi cu baza mică prinsă pe femur(înainte-la limita laterală a colulului, pe linia intertrohanteriană;înapoi-pe faţa post a colului, la un deget medial de creasta intertrohanteriană;în sus şi în jos, inserţia capsulei urmează traiectul unor linii care unesc inserţia ant cu cea post);
o lig. iliofemural- are forma unui evantai situat pe faţa ant a articulaţiei;se inseră prin vârf pe spina iliacă anteroinferioară, iar prin bază pe linia intertrohanteriană;
o lig. pubofemural- situate pe faţa ant a rticulaţiei; se inseră pe eminenţa iliopubiană, creasta pectineală şi ramura sup a pubisului pe de o parte, iar pe de alta, fibrele lui se tremină fixându-se înaintea trohanterului mic;
o lig. ischiofemural-se găseşte pe faţa post a articulaţiei;
o zona orbiculară- ocupă faţa profundă a capsulei, în imediata vecinătate a membranei sinoviale; are un rol important în susţinerea colului;
o lig. capului femural(lig, rotund)- lamă fibroasă intraarticulară, de formă triunghiulară; baza sa se inseră pe lig. transvers al acetabulului şi pe porţiunile învecinate ale sprâncenei osoase acetabulare, iar vârful se fixează în foseta capului femural.
BIOMECANICA ARTICULAŢIEI ŞOLDULUI
o flexia- coapsa se apropie de peretele ant al abdomenului; partea ant a ccapsulei şi lig illiofemural se relaxează; este limitată de mş post ai coapsei;
o extensia- partea ant a capsulei şi lig iliofemural se intend, limitând mişcarea;
o abducţia- realizată de mş: piriform tensorul fasciei lata şi gluteul mijlociu;
o adducţia- este efectuată de cei 3 mş adductori +mş iliopsoas, gracilis şi pectineu;
o circumducţia- rezultă din alternarea celor 4 mişcări precedente;
o mişcarea de rotaţie în afară şi înăuntru.
ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI
SUPARFEŢELE ARTICULARE
o epifiza inf a femurului(condilii femurali);
o epifiza sup a tibiei(cavităţile glenoide) şi patelei(faţa post);
o corespunderea suprafeţelor articulare: faţa patelară a femurului răspunde feţei posterioare a patelei(creasta şi feţişoarele sale); feţele articulare ale condililor răspund foselor articulare ale platoului tibiei; emineţa intercondiliană continuă creasta patelei;
o meniscurile intraarticulare( medial şi lateral)=2 fibrocartilaje ce s-au dezvoltat la periferia fiecăreia din fosele articulare tibiale; au rolul de a contribui la o mai bună concordanţă între suprafeţele condiliene femurale şi fosele articulare ale tibiei, insufficient excavate.
MIJLOACE DE UNIRE
o capsula- se prezntă ca un manşom care uneşte cele 3 oase: femurul, tibia şi patella;
o lig. patelei(lig rotulian)-situată înaintea articulaţiei; are forma unui triunghi cu baza pe vîrful patelei şi vârful pe partea inf a tuberozităţii tibiei;
o lig posterioare: lig. popliteu oblic(porneşte din tendonul mş semimembranos, merge în sus şi în afară, se termină pe calota fibroasă corespunzătoare condilului lateral); lig. popliteu arcuat(pleacă de pe condilul lateral şi merge înăuntru către fosa intercondiliană, trcând pe sub lig popliteu oblic, pt a se pierde în capsulă);
o lig. collateral fibular- se inseră sup pe epicondilul lateral al femurului, iar inf pe partea anterolaterală a capului fibulei;
o lig. collateral tibial-se inseră sup pe epicondilul medial al femurului iar inf pe faţa medială a tibiei; lig colaterale fibular şi tibial au rolul de asigura stabilitatea articulară în extensia genunchiului;
o lig. încrucişate. Sunt 2 şi se găsesc posterior în fosa intercondiliană; se inseră pe feţele intercondiliene ale femurului şi pe ariile intercondiliene ale tibiei;
o formaţiuni aponevrotice de întărire ale capsulei:
1. fascia genunchiului- acoperă articulaţia ca un manşon, se continuă în sus cu fascia femurală, iar ţn jos cu fascia crurală;
2. expansiunea cvadricipitală-se desprinde din tendoanele terminale ale mş cvadriceps, trece şnaintea articulaţiei genunchiului, spre a se fix ape circumferinţa epifizei proximale tibiale;
3. aripioarele patelei- sunt 2 bandelete fibroase întinse în plan orizontal şi acoperite de expansiunea cvadricipitală; se inseră pe marginile patelei şi pe condilul femural respective;
o sinoviala- acoperă faţa profundă a capsulei, apoi apoi se inseră la nivelul cartilajelor articulare de pe femur, patelă şi tibie; în punctele unde capsula se depărtează de cartilaj, sinoviala se reflectă spre a acoperi suprafaţa osoasă; prelungirile sinovialei:bursa suprapatelară( prelungire sub mş cvadriceps, între faţa profundă a acestui mş şi femur)şi prelungiri în partea posterioară: una sub mş popliteu, una subcapătul medial al mş gastrocnemian şi alta sub mş semimembranos.
MIŞCĂRILE
1. flexia=gamba se apropie de faţa post a coapsei; participă mş.: biceps femural, semimembranos şi semitendinos; secundar mai intervin:gemenii, gracilisul şi croitorul;
2. extensia= îndepărtarea feţei post a gambei de faţa corespunzătoare a coapsei; este produsă de mş cvadriceps ajutat de tensorul fasciei lata;
3. rotaţia= mişcarea de răsucire a gambei pe coapsă sau a coapsei pe gambă; se asociază mişcărilor de flexie-extensie; poate avea loc numai când gamba este flectată şi când lig colaterale se relaxează; mş care produc rotaţia în afară sunt: biceps femural şi caăptul medial al gastrocnemianului; mş care produc rotaţia înăuntru: semimembranos, semitendinos, croitorul şi în mod secundar, popliteul şi gracilisul;
4. înclinarea laterală şi medială= mişcare pasivă care se execută astfel:se fixează coapsa, iar gamba este dusă în semiflexie; din această poziţie se imprimă gambei mişcări oscilatorii pendulare, atât în sens lateral cât şi în sens medial.
ARTICULAŢIILE TIBIOFIBULARE
Oasele gambei sunt unite prin epifizele lor: cele sup printr-o articulaţie sinovială, cele inf printr.o sindesmoză. Între diafizele celor 2 oase se găseşte un spaţiu ocupat de membrane interosoasă crurală.
ARTICULAŢIA TIBIOFIBULARĂ
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o se partea tibiei: o feţişoară rotunjită, plană, situată pe partea sup a condilului lateral;
o de partea fibulei: o suprafaţă asemănătoare, pe epifiza ei superioară.
MIFLOACE DE UNIRE
o capsula articulară- 2 straturi:extern(fibros), intern(sinovial); se inseră pe marginile suprafeţelor articulare;
o lig. anterior al capului fibulei- de la condilul lateral al tibiei la partea ant a capului fibulei;
o lig. post al capului fibulei- din partea post a capului fibulei, spre partea post a condilului lateral al tibiei;
MIŞCĂRI- de alunecare.
SINDESMOZA TIBIOFIBULARĂ
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o pe tibie :incizura fibulară=feţişoară triunghiulară uşor concavă;
o pe fibulă, pe faţa medială a maleolei laterale- o feţişoară plană sau uşor cancavă;
o ambele suprafeţe sunt acoperite cu un strat fin de periost.
MIJLOACE DE UNIRE
o lig. tibiofibular anterior- obic, de la marginea ant a feţişoarei tibiale la marginea corespunzătoare a maleolei fibulare;
o lig. tibiofibular posterior- se inseră pe marginea post a feţişoarei tibiale şi pe partea post a maleolei fibulare;
o lig. interosos- se continuă în sus cu membrana interosoasă crurală, care închide spaţiul dintre tibie şi fibulă şi desparte mş anteriori ai gambei de cei posteriori.
MIŞCĂRILE
o sunt de foarte mică întindere, se reduce la simple apropieri şi îndepărtări ale tibiei de fibulă.
ARTICULAŢIILE PICIORULUI:
1. ARTICULAŢIA TALOCRURALĂ SAU A GÂTULUI PICIORULUI;
2. ARTICULAŢIILE INTERTARSIENE;
3. ARTICULAŢIILE TARSOMETATARSIENE;
4. ARTICULAŢIILE INTERMETATARSIENE.
ARTICULAŢIA TALOCRURALĂ
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o De partea gambei: formaţiune comparabilă cu o scoabă, formată de extremităţile inferioare ale tibiei şi fibulei(faţa articulară inf a tibiei şi cele 2 feţe articulare ale maleolelor medială şi laterală pe cele 2 laturi;
o Suprafaţa tarsiană: faţa sup a talusului=trohleea, prelungită pe laturi de cele 2 feţişoare maleolare.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula articulară- stratul fibros este foarte subţite şi se inseră la periferia cartilajuluiarticular, cele 2 maleole rămân extraarticulare;tendoanele mş extensori aderă intim de capsulă şi în acest fel o feresc de a fi prinsă între oase în timpum mişcărilor;
o Lig. collateral lateral- radiază de la maleola laterală la oasele tarsiene învecinate şi este constituit din fibre grupate în 3 fascicule: lig. talofibular anterior, lig. calcaneofibular, lig. talofibular posterior;
o Lig. collateral medial(lig. deltoidian)= de pe vârful şi marginile maleolei mediale pe oasele tarsiene; prezintă 4 fascicule: tibiotalaranterior, tibionavicular, tibiocalcanean şi tibiotalar posterior;
o Sinoviala-tapetează faţa profundă stratului fibros, apoi se reflectă la locul de inserţie al acestuia, spre a se termina la limita cartilajului hialin.
ARTICULAŢIILE INTERTARSIENE
I ARTICULAŢIA SUBTALARĂ (TALOCALCANEANĂ POSTERIOARĂ)
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o De partea calcaneului-feţişoara talară posterioară, covexă;
o De partea talusului- feţişoara calcaneană posterioară, concavă.
o Acoperite de cartilaj hialin.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula- se inseră la periferia suprafeţelor articulare;
o Lig. talocalcanean interosos- ocupă sinus tarsi şi separă articulaţia subtalară de cea talocalcaneonaviculară;
o Lig. talocalcanean lateral- situate sub precedentul, de la faţa laterală a talusului la cea omonimă a calcaneului;
o Lig. talocalcanean medial- între tuberculul medial al procesului posterior al talusului şi sustentaculum tali.
II ARTICULAŢIA TALOCALCANEONAVICULARĂ
Face parte din grupul articulaţiilor sferoidale.
SUPTAFEŢE ARTICULARE
Sunt reprezentate printr-un cap şio o cavitate de recepţie: capul aparţine talusului, iar cavitatea sete formată de calcaneu şi osul navicular unite între ele prin lig. calcaneonavicular plantar.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula-se inseră pe marginea suprafeţelor articulare;2 straturi(intern şi extern);
o Lig. talocalcanean interosos;
o Lig. calcaneonavicular;
o Lig. bifurcat sau în “y”-se inseră cu un capăt în partea ant a feţei superiore a calcaneuluişi apoi se împarte în 2 porţiuni:una medială, care se fixează pe faţa superioară şi laterală a navicularului, şi alta laterală, care se prinde pe partea medială şi superioară a cuboidului. De reţint: numai lig. calcaneonavicular face parte din această articulaţie, pe când lig. calcaneociboidian aparţine articulaţiei calcaneocuboidiene;
o Lig. talonavicular- de la partea dorsală a colului talusului la faţa superioară a navicularului.
III ARTICULAŢIA CALCALEOCUBOIDIANĂ
Face parte din grupul articulaţiilor în şa.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Faţa ant a calacaneului, de formă triunghiulară;
o Faţa post a osului cuboid;
o Ambele acoperite de cartilaj hialin.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsulă-se inseră la periferia suprafeţelor articulare;
o Lig. bifurcate;
o Lig. mare plantar- de la faţa inferioară a calcaneului la baza ultimilor metatarsieni;
o Stratul superficial sau lig. plantar lung- merge spre cuboid, unde o parte a fibrelor sale se fixează pe tuberozitatea de pe faţa plantară a acestui os şi trece mai departe peste şanţul peronierului lung, spre a se termina prin 3 sau 4 fasciculepe ultimii 3 sau 4 metatarsieni;
o Stratul profund sau lig. calcaneocuboidian plantar- se inseră printr-o extremitate pe faţa inf a calcaneului, iar prin cealaltă se fixează pe şanţul aflat înapoia tuberozităţii de pe faţa inf a cuboidului.
IV. ARTICULAŢIA TRANSVERSALĂ A TARSULUI
o E formată din 4 oase:talusul cu navicularul şi calcaneul cu cuboidul;
o Linia articulară este dispusă transverasal;
o Lil. Bifurcate- eset lig principal al acestei articulaţii.
V. ARTICULAŢIA CUNEONAVICULARĂ
Se realizează între osul navicular şi cele 3 cuneifome;este o articulaţie plană.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o Cele 3 feţişoare articulare de pe faţa ant a osului navicular;
o Feţişoarele triunghiulare situate pe faţa post a fiecărui cuneiform.
MIJLOACE DE UNIRE
o Capsula articulară;
o Lig. cuneonaviculare dorsale- sunt în nr de 3 şi unesc partea dorsală a navicularului cu partea similară a fiecărui cuneiform;
o Lig. cubeonaviculare plantare- sunt 3; se intend de la faţa plantară a osului navicular la feţele plantare ale cuneiformelor;
o Lig. medial- de la tuberculul navicularului la faţa medială a primului cuneiform.
VI. ARTICULAŢIILE INTERCUNEENE
Prin articulatea oaselor cuneiforme rezultă 2 articulaţii plane; suprafeţele articulare se găsesc pe feţele adjacente ale oaselor.
MIJLOACE DE UNIRE
o 2 lig. intercuneiforme interosoase;
o 2 lig intercuneifome dorsale;
o 2 lig intercuneiforme plantare.
VII. ARTICULAŢIA CUBOIDEONAVICULARĂ
Este o articulaţie inconstantă.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE
o o feţişoară mică, aflată pe faţa laterală a osului navicular;
o una analogă pe faţa medială a cuboidului;
o ambele sunt acoperite de cartilaj hialin.
MIJLOACE DE UNIRE
o lig. interosos;
o Lig. cuboideonavicular dorsal;
o Lig. cuboideonavicular plantar.
VII. ARTICULAŢIA CUNEOCUBOIDIANĂ
Uneşte cuboidul cu al III-lea cuneiform; este o articulaţie plană.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE=feţele adiacente ale oaselor amintite.
MIJLOACE DE UNIRE
o Lig. cuneocuboidian interosos;
o Lig. cuneocuboidian dorsal;
o Lig. cuneocuboidian plantar;
o Sinoviala- articulaţiile tarsului anterior posedă o singură sinovială, cuneonaviculară, de la care pleacă prelungiri pentru articulaţiile vecine( intercuneene şi cuneocuboidiană).
ARTICULAŢIILE TARSOMETATARSIENE
Reunesc cuboidul şi cele 3 cuneiforme cu oasele metatarsului; sunt articulaţi plane, cunoscute împreună sub numele de “articulaţia Lisfranc”.
SUPRAEFEŢELE ARTICULARE
o Primul metatarsian se articulează cu primul cuneiform(articulaţia medială);
o Al II-lea metatarsian pătrunde în scoaba for,ată de cele 3 cuneiforme, articulându-se astfel cu toate 3;
o Al III-lea metatarsian se articulează cu al III-lea cuneiform(articulaţia intermediară);
o Al IV-lea şi al V-lea metatarsianse articulează cu cuboidul;
o uneori ce de al IV-lea metatarsian se articulează şi cu al III-lea cuneiform;
o Linia articulară- linie curbă cu convexitatea anterioară.
MIJLOACE DE UNIRE=capsula+3 ligamente
o Lig. Tarsometatarsiene dorsale- de la faţa dorsală a cuboidului şi cuneiformelor la faţa dorsală a celor 5 metatarsieni;
o lig. Tarsometatarsiene plantare- sunt în nr. de 5 şi au o dispoziţie similară celor dorsale;ele leagă ultimul rând al tarsului cu cei 5 metatarsieni;
o lig. Cuneometatarsiene interosoase- sunt 3:
1. lig. Interosos medial( lig. Lisfranc)- uneşte faţa laterală a primului cuneiform cu baza metatarsianului II;
2. lig. Interosos mijlociu- uneşte cuneiformele II şi III cu bazele metatarsienilor corespunzători;
3. lig. Interosos lateral- de la faţa laterală a cuneiformului III la faţa laterală a metatarsianului III.
o Sinoviala- în mod obişnuit se află 3 sinoviale, separate între ele prin lig interosoase;
MIŞCĂRILE- sunt exclusive mişcări de alunecare.
ARTICULAŢIILE DEGETELOR
A) ARTICULAŢIILE METATARSOFALANGIENE
Fac parte din grupul articulaţiilor elipsoidale.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE= capul metatarsianului+cavitatea articulară ovală, uşor scobtă a falangei corespunzătoare.
MIJLOACE DE UNIRE
1. O capsulă- întărită pe partea dorsală de tendonul mş extensor;
2. 2 lig. Colaterale- care se inseră cu un capăt pe tuberculii marginali ai metatarsianului corespuzător, iar celălalt capăt se lăţeşte terminându-se pe tuberculii omonimi ai falangelor;
3. lig. Plantare;
4. lig. Metatarsian transvers profund- leagă capetele metatarsienelor(de la I la V);
Sinocviala – există o sinovială pr fiecare articulaţie.
ARTICULAŢIA METATARSO-FALANGIANĂ A HALUCELUI- are caracteristic prezenţa celor 2 oase sesamoide în interiorul fibrocartilajului lig. Plantar;fasciculele inferioare ale lig. Colaterale vin să se insere pe sesamoideşi delimitează astfel un şanţ de trecere pt tendonul flexorului lung al halucelui.
MIŞCĂRILE
o asemănătoare cu cele de la mână, dar mult mai limitate;
o flexia este mai accentuată decât extensiaşe se însoţeşte de obicei de adducţie;
o abducţia este posibilă numai când degetele sunt întinse.
B) ARTICULAŢIILE INTERFALANGIENE
Cu excepţia halucelui, care posedă o singură articulaţie, toate celelalte degete au 2 articulaţii interfalangiene;acestea sunt articulaţii trohleene.
MIJLOACE DE UNIRE
o O capsulă;
o Un lig. plantar;
o 2 lig. colaterale.
MIŞCĂRILE: flexie, extensie şi mişcări accesorii de abducţie, adducţie şi rotaţie.
MIŞCĂRILE PICIORULUI
o Flexia dorsală= mişcarea prin care faţa dorsală a piciorului se apropie de faţa anterioară a gambei;
o Flexia plantară=mişcarea opusă prin care faţa dorsală a piciorului se îndepărtează de agmbă;
o Adducţia=mişcarea prin care vârful halucelui se apropie de planul medio-sagital al corpului;
o Abducţia= mişcaera prin care el se îndepărtează de acst plan;
o Circumducţia= mişcarea prin care vârful halucelui descrie un cerc; rezultă din executarea succesivă a mişcărilor precedente;
o Supinaţia= mişcarea prin acre marginea medială a piciorului este ridicată de pe pământ, astfel că faţa plantară priveşte spre planul medio-sagital;
o Pronaţia=mişacrea inversă, prin care marginea laterală se ridică de pe sol, astfel încât planta priveşte în afară.
